Educația timpurie – o perspectivă stratificată asupra teoriilor din Analiza Tranzacțională

Experiențele din copilărie structurează personalitatea și modelează comportamentul adultului de mai târziu, iar ceea ce trăim și învățam în primii ani de viață influențează profund cine devenim.

  Lucrul cu copiii necesită ca educatorii să fie conștienți de semnificația și impactul relațiilor timpurii, ei sunt martori, dar și actori în acest proces al devenirii. În copilăria mica se „desenează” primele schițe ale acestui proces, iar lucrul cu copiii înseamnă, în primul rand, prevenție. Ne dorim, pentru ei, că aceasta schiță să să fie cât mai apropiata de o viață sănătoasă, bogata și plină de sens, în care copilul să își atingă potențialul.

  Analiza Tranzacțională ne oferă perspective, teorii și instrumente care să ne susțină și pe noi, educatorii, dar și pe copii, în acest proces.

Contractul educațional – un spatiu de dezvoltare și apartenență

  Un aspect esențial al educației timpurii este crearea unui mediu care să răspundă nevoilor fiecărui stadiu de dezvoltare. Grădinița reprezintă primul context social în afara familiei în care copilul învață să interacționeze și să își găsească locul într-un grup. Aici, el experimentează pentru prima data autonomia în absența părinților și își dezvolta abilitățile de relaționare.

“Daca mă atingi ușor și cu blândețe

  Daca mă privești și îmi zâmbești

  Daca mă asculți uneori înainte să vorbești

  Voi creste, voi creste cu adevărat.”

(Bradley, 9 ani, “Născut pentru a învinge”, Muriel James și Dorothy Jongeward)

  Așa cum lui Eric Berne, părintele Analizei Tranzacționale, îi plăcea să întrebe: “Ce fac într-un cabinet cu un client, daca sunt analist tranzacțional?”, la fel de valoros e să ne întrebam, ca educatori și ca analiști trazactional educaționali, în special: “ Cum sunt și ce fac, în sala de clasa, în relație cu copilul?”

  Un răspuns cu care rezonez e cel al lui Evelyne Papaux : adoptarea unei poziții psihologice de OK – OK ( Eu sunt OK, TU ești OK), oferirea de permisiuni și stroke-uri(recunoaștere).

   Permisiunile sunt mesaje, verbale și non-verbale, care susțin dezvoltarea copilului, îi deschid opțiuni, îl conectează cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Ele încurajează spontaneitatea, intimitatea și conștientizare, facilitând drumul spre autonomie.

   În Analiza Tranzacțională diferiți autori au identificat o ierarhie a permisiunilor, în funcție de de etapa de dezvoltare. Pamela Levine vorbește despre Ciclul Dezvoltării (1980), iar mai tărziu Jean Illsley Clarke a introdus conceptul de Afirmații care susțin dezvoltarea.

  Ciclul dezvoltării descris de Pamela Levin abordează în principal dezvoltarea emoțională și socială în contextul creșterii psihologice.

  Se concentrează pe nevoile emoționale și relaționale ale individului pe măsură ce acesta progresează prin diferitele etape ale vieții. Se diferentiază de celelalte modele de dezoltare prin fapul că ciclul de dezvoltare este văzut că o spirală.

   Acest model evidențiază că dezvoltarea nu este liniară, ci ciclică, iar fiecare etapă reprezintă o oportunitate de învățare, explorare și integrare.

  Levin identifică șase etape principale, fiecare asociată cu nevoi emoționale și psihologice specifice. Perioada 0 – 6 ani arata astfel:

  Aceasta evoluție ciclica înseamnă că evoluția copilului nu e liniara, ci o permanenta reluare a etapelor vechi la alt nivel, iar intervențiile din mediul educațional trebuie să tina seama de acest mecanism.

  Și ce valențe frumoase au aceste etape din educația timpurie, iar sinergia dintre ele ajuta la structurarea armonioasa a personalității!

  În practica mea de educator, cu experiență în pedagogia Montessori, aplic acest model pentru a oferi și modela permisiuni în funcție de Ciclul Dezvoltării. Lucrez cu copii de vârste intre 1 an și jumătate și 5 ani și voi ilustra acest concept prin doua exemple.

1. Așezarea mesei de prânz – încurajarea independenței ( copii cu vârstă de 2 ani)

  Înainte de masa de prânz, invit unul sau doi copii să se implice în așezarea mesei pentru colegii lor (permisiunea să facă, să reușească, să învețe). Mă asigur că toate obiectele necesare sunt la îndemâna lor

 ( permisiunea să fie de vârstă lor) și că ei au acces la tot ce au nevoie să puna masa. Îi ghidez prin întrebări de genul: “Cu ce vreți să începem, cu tacâmurile sau cu bolurile?“( permisiunea să gândească). Îi observ cu atenție, pregătită să intervin doar daca e necesar ( permisiunea să fie important, să aibă încredere, permisiunea să ceară ajutor ).

  La final, îi încurajez să meargă să își anunțe colegii când masa e gata și să îi invite la masa (permisiunea să aparțină).

  Prin aceasta abordare, transform un moment de rutina într-o experiență educațională valoroasa , unde accentul cade pe process, nu pe rezultat.

2. Gestionarea unui conflict – încurajarea comportamentului pro-social  

      Conflictele intre copii sunt inevitabile și, în anumite contexte, benefice pentru dezvoltarea lor. Iau ca exemplu situația în care un copil ia o jucărie din mana altui copil. Intervin, atentă la energia mea (sunt agitată, sunt frustrată, sunt calmă?) și oglindesc ce s-a întâmplat: “Te văd că plângi, îmi pare rău? Oare ce s-a întâmplat?” (permisiunea să fii important, să simți, să fii tu, să gândești). Mă asigur că sunt prezenta pentru ambii copii și facilitez procesul și pentru celalalt, fară judecata. “Ia privește, plânge! I-ai luat din mana jucăria? Ți-o doreai tu? “ (permisiunea să gândească, să aibă încredere, să –și recunoască nevoile).

  Continui cu “ Uite, era în mana lui, data viitoare i-o poți cere!” (permisiunea să fie apropiat, să învețe, să dea sens). Ca să dau sens experienței pentru ambii copii, îl pot încurajă și pe copilul căruia I s-a luat din mana să spună că nu i-a plăcut asta (să își arate disconfortul și să își recunoască nevoile).

  În acest fel consolidez procesul de învățare.

  Modul acesta de a da nume și structură intervențiilor pe care le facem în mediul educațional, aduce perspectivă și susținere pentru noi, educatorii, și multe beneficii procesului de dezvoltare al copilului.

  Cred că înțelegerea etapelor dezvoltării socio-emoționale și obișnuința de a ne uita și la aceasta dimensiune completează într-un mod armonios orice metoda pedagogica îmbrățișam (tradițională sau alternativă).

  Imaginea de mai jos e roata permisiunilor, aparține lui Evelyne Papaux și evidențiază trei dimensiuni fundamentale ale dezvoltării copilului:

• conectarea cu sinele (spontaneitate)

• conectarea cu ceilalți (intimitate)

• conectarea cu lumea (conștientizare și gândire cognitiva ).

  Aceste trei elemente, împreună, duc la autonomie și apartenență – doua fațete esențiale ale dezvoltării umane.

  Într-un mediu educațional sănătos, rolul educatorilor este să ofere permisiuni pentru a explora aceste dimensiuni, contribuind astfel la un parcurs de creștere echilibrat.

  Ciclul Dezvoltării (Pam Levine) și Roata permisiunilor (Evelyne Papaux) sunt două instrumente valoroase din Analiza Tranzacțională, care pot ghida educatorii în sprijinirea copilului în procesul său de creștere.

  Grădinița este unul din primele spații în care copilul își formează relația cu sine, cu ceilalți și cu lumea – iar felul în care intervenim în această etapa poate influența profund drumul său spre maturitate.