Bullying-ul sau hartuirea in scoli

Acasa Forum Adolescenti Violenta sau fenomenul de bullying Bullying-ul sau hartuirea in scoli

This topic contains 0 replies, has 1 voice, and was last updated by  Kidz 1 year, 1 month ago.

  • Author
    Posts
  • #402

    Kidz
    Keymaster

    Un fenomen pe care societatea nu-l recunoaste si un termen – bullying – de care copiii/adolescentii nu au prea auzit.

    13147417_1099806146709528_2982182077216269539_o

    Organizatia Salvati Copiii din Romania a facut public in luna mai 2016 un studiu privind acest fenomen.

    Este stiut ca in multe din cazuri copiii sunt rautaciosi unii cu altii (eu pun asta pe seama educatiei primite acasa). Dar aceasta rautate a reiesit si in studiul Organizatiei Salvati Copiii, care arata ca 1 din 4 copii a fost umilit in mod repetat in grupul de egali, 3 din 10 copii sunt exclusi in mod repetat din cercul de colegi, 4 din 10 copii au fost raniti urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi.

    Raportul poate fi descarcat aici.

    Problema violentei intre copii este insa foarte complexa. Cunosc situatii de tineri agresati care nu au putut face reclamatie oficiala pentru ca erau amenintati si expusi in continuare. Scoala nu protejeaza si nu intervine, desi din acest studiu al Salvati Copiii inteleg ca ar trebui sa existe o comisie speciala de combatere a violentei in scoala, de existenta careia nu prea se stie. In cazul unei violente asupra unui copil, parintele trebuie sa astepte ”mila” scolii. Procedura zice asa: dirigntele elevului agresat trebuie sa ia legatura cu dirigintele agresorului (daca sunt in aceiasi scoala), sa vorbeasca cu parintii, si nu parintii intre ei. Practic, parintele copilului lovit/insultat/agresat trebuie sa astepte ca altii sa intervina pentru el, pentru ca nu primeste direct contactul parintelui copilului care a fost violent. Politia nu intervine decat dupa sesizari, marturii etc, procedura care dureaza infinit iar parintele trebuie sa astepte sa se rezolve ceva, timp in care sa aiba si grija de copilul sau, sa-i oblijeasca ranile fizice si sufletesti si sa il duc si aduca de la scoala pentru a evita alte conflicte.

    Prin urmare, asa cum arata si statisticile studiului, fenomenul de bullying exista in scoli dar nu se prea iau masuri impotriva lui.

    Cum te simți la școală? Ce îți place? Este ceva ce nu-ți place?

    O gamă variată de răspunsuri au fost oferite la această întrebare; sentimentele copiilor la școală variază de la pozitiv („bun”, „îmi place la școală, mai ales pentru că ajung să-mi petrec timpul cu prietenii mei”, „unii profesori sunt cool”) la negativ („e plictisitor”, „nu-mi place, avem profesori răi”). În privința aspectelor care nu le plac copiilor, cele mai frecvente răspunsuri au fost: programul școlar este prea lung și temele necesită prea mult timp (ceea ce reduce timpul copiilor pentru activități de petrecere a timpului liber), faptul că școala a rămas în urma tehnologiilor moderne, există prea multă teorie, fără învățare practică, elevii nu au nici o putere reală în alegerea disciplinelor opționale, sau unii profesori sunt insuficient pregătiți. Se poate observa că tendința copiiilor este să analizeze școală în legătură cu modul în care aceasta sprijină dezvoltarea și viitorul lor. Există agresiuni în școală? În primul rând, trebuie menționat faptul că nu există nici un cuvânt românesc pentru bullying (cuvinte cum ar fi „umilire”, „hărțuire” sunt utilizate uneori, dar acestea nu pot acoperi întregul sens a fenomenului). În plus, există o conștientizare scăzută a problemei, chiar și în rândul profesioniștilor din protecție socială sau din domeniul educațional.

    Ce crezi că se întâmplă cu copiii care sunt agresați?

    Întrebați despre impactul bullying-ului asupra victimelor, copiii păreau conștienți de consecințe: reduce sentimentele de auto-valoare, izolează persoana, ar putea duce la depresie și chiar suicid. Copiii spus că orice persoană care este diferită decât altele poate deveni o țintă a bullying-ului, cum ar fi: cei care au un aspect diferit (aspectul fizic a fost subliniat ca unul dintre cele mai comune motive pentru bullying), se comportă PERCEPŢIA BULLYING-ULUI – CERCETARE CALITATIVĂ Principalele concluzii ale focus grupurilor Studiu sociologic la nivel naţional 11 diferit față de majoritatea (cum ar fi copilul care este foarte timid, care învață mai bine sau care are un handicap sau cu nevoi educaționale speciale), sunt nou veniți în grup, sunt dintr-un mediu socio-economic dezavantajat (inclusiv în cazul în care aceștia provin in mediul rural sau din Republica Moldova), sunt romi etc

    Un adolescent care este frecvent bruscat în grupul său de prieteni a spus că acceptă comportamentul pentru că altfel el nu va avea nici un prieten.

    Dinamica rolurilor (victimă sau agresor) sunt mai accentuate în cazul copiilor mai mici (ei se pot găsi cu ușurință în rolul de victimă sau de agresor, în funcție de circumstanțe). În cazul adolescenților, rolurile tind să devină mai stabile și dinamica este mai puțin accentuată.

    Cum se simt martorii bullying-ului? Ce pot face ei?

    Conform opiniilor exprimate în focus-grupuri, cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-ului este nu este să intervină, ci să se uite. Agresiunea este tratată ca un spectacol care ”poate fi uneori chiar distractiv”. Când alții intervin, rareori sprijină victima (și în acest caz, copiii au menționat că sunt, în principal, prieteni ai victimei), iar în cea mai mare parte susțin agresorul. Participanții la focus-grupuri au oferit următoarea explicație pentru acest comportament: copiii care asistă doresc ”să stea departe de necazuri” (ei nu doresc să fie hărțuiți), nu cer ajutorul unui adult, pentru a nu fi considerați slabi sau pur și simplu pentru că ei simt că în cazul în care susțin agresorul, au mai multă putere. Hărțuirea este mai frecventă la copiii mai mari și cel mai frecvent comportament, în cazul în care cineva a început bullying-ul, este acela că ceilalți se vor alătura pentru a ridiculiza victima. Poate fi învățat ceva din bullying? Ce? Când am întrebat despre violență în general, copiii au avut tendința de a vorbi despre violența fizică, percepută ca fiind mai blândă decât celelalte forme. Pe de altă parte, atunci când au fost sprijiniți în explorarea comportamentul de bullying, opinia lor a fost ușor diferită: ei au spus că toate formele de agresiune sunt severe, dar umilirea este una dintre cele mai grave: „Rănile fizice se vindeca, dar cuvintele lasă urme grele, chiar după trecerea anilor „(băiat, 15 ani).

    Internetul a fost descris ca fiind mediu pentru comportamentele de tip bullying care favorizează agresorul. O constatare interesantă care a venit de la unul dintre focus-grupurile cu adolescenți este că bullying-ul este mai frecvent atunci când copiii au de-a face cu noi situații sociale (cum ar fi în primul an de liceu, atunci când un nou elev este nou transferat la clasa lor etc.). Cu alte cuvinte, este intrarea copiilor într-un nou grup care aduce vulnerabilitate suplimentară. Unii dintre copii au considerat că există situații în care bullying-ul este tratat într-un mod discriminatoriu: bullyingul provenind de la copiii cu rezultate bune la învățătură este uneori puțin vizibil pentru adulți sau se sancționează într-o manieră mai blândă, în timp ce copiii cu rezultate școlare slabe sunt „răi de la început” („nu e corect ca aceeași acțiune să fie tratată în mod diferit „ băiat,16 de ani).

    Din răspunsurile copiilor, putem înțelege că școlile nu au o abordare comună în cazurile de violență (nu doar bullying) și că unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi („ceea ce contează este dacă profesorului îi pasă”). Unii copii au menționat că există situații când unii profesori încurajeză bullying-ul sau pe agresori (umilind în mod constant unii copii). Intervențiile se concentreze pe agresor și victimă, dând puțină importanță reacției publicului”.

    (sursa: studiul Salvati Copiii Romania)

     

You must be logged in to reply to this topic.